Aloe Barbadensis Miller supranumită Aloe Vera este o plantă subtropicală din familia liliaceelor (ca şi usturoiul, ceapa, crinul, laleaua, etc.). Ea este una din cele peste 250 de specii de aloe, binecunoscută în multe ţări pentru efectul său terapeutic extraordinar, fiind considerată, de aceea, un veritabil medicament natural.

Planta Aloe Vera creşte natural în Africa de nord, est şi sud, în ţările din jurul Mării Mediterane, Mării Roşii, în India, China şi insulele Oceanului Indian. Este cultivată în insulele din Marea Caraibelor, în ţări ca Republica Dominicană, Barbados, Jamaica, Puerto-Rico. Mari plantaţii se găsesc în Texas, California, Arizona şi Mexic. În general Aloe Vera nu creşte în zonele geografice unde temperatura coboară pentru mult timp sub zero grade.

Aloe Vera are frunze cărnoase, în formă de lance, care cresc direct din pământ, cu marginile în formă de dinte de fierăstrău. În mijloc prezintă o tulpină care se termină în flori de culoare galben-roşie, de formă cilindrică.
Planta cultivată are înălţimea de 75 - 120 cm, are 12 - 15 frunze late, cărnoase, greutatea unei frunze fiind între 700 - 1500 grame. Mărimea frunzelor depinde de calitatea solului şi condiţiile climaterice. Aloe vera atinge maturitatea după 3 - 4 ani, abia atunci poate începe perioada de recoltare.

Firma Forever Living Products cultivă Aloe Vera pe mai multe plantaţii în insulele Barbados, în insulele Dominicane şi pe plantaţiile din Texas - Rio Grande Valley. Plantele aloe sunt plantate pe rânduri la o distanţă de 60 -70 cm una de alta, sistem de cultivare impus de mecanizarea procesului agronomic. Frunzele de aloe vera se recoltează numai manual, se detaşează sub aşa-numita "linie de gel" şi, astfel, întreaga cantitate de gel rămâne în frunze, prevenindu-se procesul de oxidare. Se recoltează frunzele exterioare, 3 - 5 frunze de pe fiecare plantă matură la 5 - 8 săptămâni.

O minune care durează numai două ore

Aloe Vera conţine un complex extraordinar de bogat de substanţe, dar, pentru început, putem spune că două sunt cele mai importante:

• aloina, situată imediat sub coaja frunzei, un lichid galben lăptos cu gust amar, folosit de secole ca laxativ (utilizat sub formă de praf);
• gelul de aloe vera, un lichid vâscos situat în interiorul frunzelor.

Principalul dezavantaj care a făcut ca folosirea aloei să nu fie atât de răspândită pe cât este de eficientă în tratarea atâtor afecţiuni, a fost instabilitatea accentuată a gelului extras din frunze. După tăierea unei frunze, sucul obţinut prin stoarcerea acesteia se oxidează foarte rapid (dacă nu este prelucrat în decurs de două ore), pierzându-şi drastic din calităţile curative (aproximativ 95 % din principiile active sunt oxidate şi atacate de microorganisme).

Acest fapt a făcut ca utilizarea aloei să fie limitată numai la zonele unde planta creşte în mod natural.

Cu toate acestea, tradiţiile diferitelor popoare menţionează efectul vindecător extraordinar al plantei de aloe şi oferă metode empirice de conservare a principiilor active conţinute în plantă. Dintre acestea menţionăm medicina populară românească care cunoaşte un remediu naturist din aloe (varianta care creşte în regiunea temperată) macerată în miere şi vin, remediu folosit cu succes în numeroase afecţiuni digestive şi ca revitalizant în diferite tipuri de convalescenţe.

De la numai 2 ore la... patru ani!

Gelul de Aloe Vera din interiorul frunzei este componenta cea mai activă şi mai eficientă din punct de vedere medical a plantei, dar, în ciuda efectelor sale atât de spectaculoase, acest dar al naturii nu putea fi folosit decât de către cei care aveau acces la aloe în stare proaspătă, pentru că nu se cunoştea un procedeu eficient de conservare pentru o perioadă mare de timp.

În urma a numeroase cercetări în mari institute ale lumii, s-a constatat că stoparea procesului oxidării (şi în consecinţă păstrarea tuturor principiilor active din plantă) se poate face prin adăugarea unor antioxidanţi naturali, cum ar fi vitaminele naturale A, C şi E. Gelul Aloe Vera este astfel stabilizat şi rezistă o perioadă lungă de timp după recoltarea frunzei, păstrându-şi intacte toate calităţile terapeutice.

Înţelegându-se importanţa terapeutică a gelului de aloe vera, oamenii de ştiinţă din secolul nostru au urmărit în ultimele decenii realizarea stabilizării gelului de Aloe Vera, astfel ca el să poată fi folosit pe scară largă de cât mai mulţi oameni.

Cercetările în vederea obţinerii metodei de stabilizare a gelului au fost încununate de succes la sfârşitul anilor 1940 - începutul anilor 1950 şi, în consecinţă, acesta a devenit din acel moment un bun de larg consum.

Până în 1968 au fost brevetate mai multe metode de stabilizare. Firma Aloe Vera of America a realizat două brevete privind stabilizarea gelului de aloe vera numai prin metode strict naturale, fără aditivi sau conservanţi chimici de sinteză. Această firmă a fost încorporată de Forever Living Products, care a mai brevetat ulterior alte două metode de stabilizare. Aceste metode stau la baza obţinerii unui gel purificat şi stabilizat 100%, cu termen de garanţie care a crescut de la 2 ore la patru ani!